în acea cameră ne-am sui fiecare în câte o barcă şi nişte claxoane
efemere sau pufăitul unui motor ne-ar împresura cu un clipocit verde
şi ai zâmbi cu colţul buzelor uşor ridicat ca urmarită prin vis
de un hohot de adâncime care se îndreaptă (cu acea uzură a spaimei)
spre o atingere nouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu