e momentul să redescopăr silueta crezului meu cel mai adânc
să redeschid ochii şi să văd tăcerea de fiecare zi
pereţii de carton din jurul oraşului
e momentul să trag cu arcul sau cu praştia
să fiu absolut sigur ca un berbec opintit pe toate patru picioarele
să stau în aerul dimineţii cu mâinile încrucişate
de parcă aş asculta un refren şi să am un sentiment de înţelegere
a faptului că mama a fost un bun apostol
e momentul să stau în această carcasă de mamifer în acest zgârie nori
aşezat în fotoliu cu odihnă şi resemnare ca şi cum la război moartea
ar veni pe neaşteptate
ca o mireasă evapoarată de un vânt rece prin iarba înaltă
e momentul să trec pe la abator şi să vând poezia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu