ce frumoasă eşti
cu mâinile încâlcite
în buzunare,
cum traversezi vântul
ai spune că aerul
n-a zidit nici o moarte!
universul se clatină
asemenea unei batiste
pierdută prea sus,
destinată ochilor
ce n-au uitat
surâsul zăpezilor stinse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu