pe siteurile literare poeţii şi fetele par încurcaţi într-o plasă, fiecare cu umbra lui lipicioasă, nu e nevoie să deschizi o fereastră, fiecare musculiţă miroase altfel, aleargă ca nişte ogari fiecare cu osul lui, biserica lui, ura lui preferată, cu amintirile deghizate şi un trenci cu care să dea bine sub duş pe sub apă, bate un crivăţ pe care nimeni nu-l vede, ca şi cum Dumnezeu ar călca peste toţi şi ar scârţâi un soi de zăpadă ar râde şi-ar spune: sub călcâiul Meu vă e locul, epigonilor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu