poate şi din cauza unei uşoare miopii,
într-o după-amiază tavanul alburiu
semăna cu o ceaţă
din care ieşeau soldaţi şchiopătând prăfuiţi
ca după un război ce urma să înceapă,
apoi am zărit linia moale a obrajilor tăi, o frunză
în care toată tristeţea din lume ar fi putut să încapă
şi mi-am spus că inimile noastre
se văd una în alta deşi
aproape nu s-au întâlnit niciodată.
excelent. dar, deja-vu, al 5lea vers.
RăspundețiȘtergerecorecta remarca
RăspundețiȘtergeremultumesc