toate strigătele mele de bucurie neauzite orele
de lectură desişurile înverzite în cristalin
de lectură desişurile înverzite în cristalin
toate sunt reci acum şi ţepoase
precum nişte cozi de cometă uitate într-o mare debara,
îngrozit îmi spun că toate monologurile
nu sunt decât alte drumuri un soi de căutare a revărsării
dar îmi pierd greutatea, precum o lacrimă,
sângele meu miroase a peşte,
îngrozit constat că altcineva e mai mult decât mine,
va ajunge în final ceva din tot ceea ce am crezut că sunt?
eh, da, un poem pentru Volum.
RăspundețiȘtergeresa nu mai umblati la el.
am umblat deja
RăspundețiȘtergeremersi de sfat dar nu ma pot abtine
...si am ajuns inapoi ca la inceput
RăspundețiȘtergereschimbat nu stiu daca arata ca prima versiune.
RăspundețiȘtergereaici e un exemplu de greseli pe care le mai faceti:
sângele meu miroase a peşte, deşi uneori e atrăgător,
las deschisa discutia as dori sa vad ce parere au si altii despre acest vers.
sângele meu miroase a peşte
RăspundețiȘtergeredar ar fi numai atit as spune ca e un vers din suprarealisti si atit.
dar 'sange atragator' e ceva care nu spune nimic in context.
asteptam si alte reactii.
acum este prima versiune, nu inteleg care e greseala din acel vers,
RăspundețiȘtergereva rog sa ma luminati, ma intereseaza o parere concreta
dan
da poemul e ok. F
RăspundețiȘtergerebiografia unui poet extraordinar. unul dintre cei cinci nominalizati la premiul eminescu 2011.
RăspundețiȘtergerehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Vlad
Cocorii aşteaptă cer. Eu
ce aştept rezemat de arborele tău
înflorit de cârje în vârf?
Clopotele sapă în pământ primăvara mielului
care se va desparte de sânge.
Mestec cenuşă în gură,
la răspântiile cu dureri de picioare,
privind cerul săpat în fântână.
Stelele.
Iar cerul e atât de înalt
încât îmi atinge sufletul, Doamne.
Doamne ajuta!
RăspundețiȘtergere