luni, 17 ianuarie 2011

în final ceva

toate strigătele mele de bucurie neauzite orel
de lectură desişurile înverzite în cristalin
toate sunt reci acum şi ţepoase
precum nişte cozi de cometă uitate într-o mare debara,

îngrozit îmi spun că toate monologurile
nu sunt decât alte drumuri un soi de căutare a revărsării
dar îmi pierd greutatea, precum o lacrimă, 
sângele meu miroase a peşte, 

îngrozit constat că altcineva e mai mult decât mine,
va ajunge în final ceva din tot ceea ce am crezut că sunt?

9 comentarii:

  1. eh, da, un poem pentru Volum.
    sa nu mai umblati la el.

    RăspundețiȘtergere
  2. am umblat deja
    mersi de sfat dar nu ma pot abtine

    RăspundețiȘtergere
  3. ...si am ajuns inapoi ca la inceput

    RăspundețiȘtergere
  4. schimbat nu stiu daca arata ca prima versiune.
    aici e un exemplu de greseli pe care le mai faceti:

    sângele meu miroase a peşte, deşi uneori e atrăgător,

    las deschisa discutia as dori sa vad ce parere au si altii despre acest vers.

    RăspundețiȘtergere
  5. sângele meu miroase a peşte

    dar ar fi numai atit as spune ca e un vers din suprarealisti si atit.

    dar 'sange atragator' e ceva care nu spune nimic in context.

    asteptam si alte reactii.

    RăspundețiȘtergere
  6. acum este prima versiune, nu inteleg care e greseala din acel vers,
    va rog sa ma luminati, ma intereseaza o parere concreta
    dan

    RăspundețiȘtergere
  7. biografia unui poet extraordinar. unul dintre cei cinci nominalizati la premiul eminescu 2011.

    http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Vlad

    Cocorii aşteaptă cer. Eu
    ce aştept rezemat de arborele tău
    înflorit de cârje în vârf?

    Clopotele sapă în pământ primăvara mielului
    care se va desparte de sânge.

    Mestec cenuşă în gură,
    la răspântiile cu dureri de picioare,
    privind cerul săpat în fântână.

    Stelele.

    Iar cerul e atât de înalt
    încât îmi atinge sufletul, Doamne.

    RăspundețiȘtergere