vise şi premize

ar fi fost mai bine dacă aş fi scris un poem,

o literă 
un paianjăn stacojiu
pe soclul clădirilor mişcătoare,

o ramură pe masă,

o canţonetă pentru puiul de focă,

cel mult un cuvânt veşted

în splendoarea munţilor, un tremur de libelulă

indecis prin faţa magazinelor,

ar fi fost mai bine ca floarea de piersic

sau clopotul

să fie mormintele mele albe, un fel de premiu ponosit

dar ceresc,

o bătrână să aştepte ceva pe marginea patului

înconjurată de mireasma de busuioc,

să mai existe triciclete şi pălărieri, 

râul să fie fie abandonat unor pescari de oameni.