dragă Victoras

niciodată nu am făcut-o. azi ai trecut pe lîngă mașina mea. ce avantaj grav să vezi fără să fii vazut! cu părul tău de Florian Pitis el în sine mergea înaintea ta precum roșu sub ochii taurului. 

totdeauna m-am întrebat ce e cu mortul tău. de ce îl tot cari în spate? nu te-ai săturat de el? nu pute? crezi că face parte din latura ta sensibilă? nu te-am vizitat demult. 

ultima dată ne-am strâns mâinile și ne-am zâmbit. ce e și cu zâmbetele! au un voltaj. nu poți să dai zâmbetul mai tare și să rămâi la fel. eram în față la sex shop unde am auzit că lucrezi. când vorbeam vrute si nevrute și desenai trandafiri cărnosi mi-ai zis că îți dorești un job unde să poți bea două trei beri dimineața. uite că ti-a ieșit. presupun. eu te-am văzut ca un frate. 

aș fi dorit să ne mai vedem măcar o dimineață în bucătăria ta cu balcon să faci un ceai să spunem nonsensuri și pe urmă să fumezi o țigară cu ochii focusati în lanul de musetel în care un hoit mare e ciugulit de păsări negre.

sper să găsești ieșirea. să rămâi cu mintea cea întreagă cum spun ortodocșii. multă sănătate.

dragă Saraswati

după ce ai înviat nu ai mai fost aceeași persoană moartea a șters misterioasa distanță cu un buldozer vertical. să înșeli nemărginirea vine cu un preț mă gândesc.

ai uitat sa plîngi și această lipsă e un burghiu ceresc o vipera sub orice bucurie gratuită.
dacă ai fi putut să dai fără tine acea singurătate înapoi celui drag! 
sînt uși înguste coridoare pulsatile e complicat. uneori uraganul intră în scenă ca un călugăr nespălat mirosind a pisat si pieptul tău e un visin înflorit. atunci înțelegi tot ce ai primit. nu e usor să cerți o urgie. e dificil să aștepți sărutul resemnării cu fruntea senină cu inima acordată ca un pian.

măi dragă

nu te-am mai văzut de mult tare. e bine că stai retras o dată din cauză de covid si doi (cum spune Cristoiu) să nu mai dai la muștele astea din presă acces la fecale. 

când ai apărut lumea spunea că ești un fel de Gorbaciov. 

ha ha era gluma aia de ce are Ion Iliescu urechi. să nu facă zâmbetul înconjurul capului. sau cu Japonia când te-ar fi întrebat ăia dacă nu te numești Jos Iliescu ca ei așa auziseră. în orice caz ai fost răzbătator. cu măi dragă cu tuseala ta de firma sau de bunicuta cum te-au poreclit serviciile ai fost ca un rege. ai stat pe o dusumea  tare pe dedesubt fosgaiau șobolanii. nu erau sobolani roșii erau numai negri doar că așa se complimentau între ei.

eu am fost golan. ce să fac. am crezut ca asta e patriotism. am stat nopțile in piață am mers la toate marsurile. am fost la televiziune si a doua zi am dat noroc cu minerii.
cum gesticulai tu atunci în fața lor erai vulcanic puțin transpirat și chiar dacă spuneau că ai limbă de lemn se vede treaba că o manevrai perfect.
parcă aveai febră.

asta e doua scrisoare una lungă ti-am scris-o în octombrie 1990 după ce venisem de la un marș cu Mazilu. atunci am scos pe pat un geamantan de ziare și am scris la mai multi. și lui Bârlădeanu și lui Roman. în esența am vrut să fac apel la conștiință.

după câteva zile am visat urât. am simțit o frică ciudată ca și cum aș putea să mă rup. am văzut iadul ca un subsol infinit unde te păzeau să repeți aceleași plăceri. acolo nu venea dimineața dispăruse grația și nu era nimic altceva de făcut.

în 95-96 nu aveam bani poate eram prea liber. nu-mi vedeam drumul.

prin 2000 îmi făcusem firmă de alpinism și am pus afișe cu tine si cu Adrian. erau albastre și se întindeau bine. pînă la urmă mi-a plătit cineva. era consens.

ce să-ți spun acum. știu că ti-a plăcut să fii președinte. viețile noastre s-au intersectat. semeni cu tata și cu el am divergențe politice. am spus asta ca să înțelegi că nu mă pot supăra pe tine. poate ai fost mai sincer ca alții într-un domeniu in care e interzis. apropo: despre ce ai vorbit cu James?

îți doresc să te liniștești și să nu ai regrete. nu sînt ironic. răspunzi pentru tine. dacă te întreabă cineva. 
nu e simplu să fii președinte.

dragă James Baker

mi-este puţin dor de tine. am văzut pe Wikipedia că ai împlinit 90. te-ai retras sper la o fermă unde se poate admira de pe un şezlong de pânză vuietul mării sau, în zilele cu soare şi fără vânt, se poate juca golf. îmi amintesc de prima noastră întâlnire. un soare melancolic pe un cer verde prăfuit care dădea buzna pe arterele Bucureştiului. tu erai foarte prezentabil, pe undeva previzibil și confirmai presentimentul obscur care îmi şoptea că americanii se trag din englezi. aveai un soi de dezinvoltură. cred că puteai sa spui yes fără să clipești. descopăr nişte vechi sinapse prin mâl şi paloare. în februarie 1990 ai venit în faţa CPUN-ului, lângă Palatul Patriarhiei cu un farmec de James Bond în interpretarea lui Roger Moore, ai spus că România nu va fi cu adevărat liberă până când nu vor fi distruse în totalitate structurile vechii securităţi comuniste. vroiam să te cred fiindcă semănai puțin cu Superman. mă gândesc la tine că aveai o roşeaţă în obraz, care, odinioară, ar fi trebuit să fie semnul unei sănătăţi robuste. trebuie să îţi mărturisesc ceva dar te rog scuză-mă: de curând am citit o carte scrisă de o scriitoare indiană stabilită la Londra care avea probabil unele informaţii moştenite de la bunicii ei despre cârmuirea britanică în vremea Maharajahilor şi care spunea că farmecul poporului englez constă în faptul că reuşesc să te fure şi să îţi dea lecţii în acelaşi timp. nu pricep de ce m-am gândit automat la tine. nu te-am mai văzut de câţiva ani buni şi faci parte, ştii cum se zice, din mobilierul meu. iartă-mă pentru gândurile astea idioate, de fapt ţin la tine. anul trecut te-am văzut într-un film documentar regizat de Michael Moore despre blocurile acelea gemene care au căzut. stăteai la masă picior peste picior, cu infailibilul tău aer de interior şi aşteptai. poate aşteptai vacanța. În filmul acela era vorba despre o conspiraţie, o aiureală cu petrodolari, Arabia Saudită şi Osama. nişte frustaţi. sunt şi pe la noi din ăştia care sunt capabili să murdărească orice. sper să fii sănătos. aici e soare şi frig, mă duc să mai pun câteva lemne pe foc. te îmbrăţişez.

dragă pușcărie

am un lanț care curge prin mine se înfoaie uneori cântă cu o voce caldă. lanțul e foarte gros și foarte fin și de bună seamă mă înlănțuie.

inima mea e un lacăt.

îmi duc zilele cu acest lanț și nu-i văd sfîrșitul. fiecare îmbucătură e o verigă în plus. de multe ori îl duc in spate la propriu. lanțul e așa de lung și de complicat!

l-am trîntit de asfalt cu tot cu mașină  am luat extraveral nimic.

caut să scap de lanț. de mult vrea să mă înghită ca un șarpe boa. în mare parte a reușit. ori eu ori el. am căutat o soluție. încet încet mi-a venit ideea să îmi deschid inima.

dragă tvr

în mine locuiește un miner care a ieșit negru din șut dar acum este alb a făcut duș și a băut lapte. minerul se uită la televizorul alb negru și încearcă să vadă cuĺorile. la televizor vorbește Liiceanu cu Pleșu. 

aștia doi folosesc cuvinte pe care nu le înțeleg prea bine. așa arată doi intelectuali? par mulțumiți și nefericiți în același timp. oare cum de au ajuns în situația asta?

dragii mei

încerc să-mi imaginez pe tataia în realitate încerc să îl vizualizez la ora 4 pe veranda cu multe geamuri cu picioarele ghemuite sub scaun fără pălărie salutand dimineața cu umezeală în colțul ochilor.

asta e casa făcută de mine. mă pot odihni. se aud roțile carutelor ca o linie pe o pagină albă.

după război trebuie sa te odihnești e o pagină albă după altă pagină.

în cartea vieții dumnezeu m-a ferit. am făcut școala de felceri am umblat prin pustiul rusesc cu geanta cu cruce roșie legată de mine. nopțile am stat de gardă cu ea. m-au pus să salvez vieți după o perioadă a devenit o rutină. pe front vezi unele lucruri cu oameni după care nu mai poți vorbi. îți intră în carne ca niște așchii. prizonieratul la cotul Donului trenul de vite profilul de baionetă al Uralilor. din degeraturi și moarte tot el m-a scos. înainte pe război am fost cântăreț bisericesc cu diploma. am pus-o pe perete. cîntam tare. oamenii mă plăceau.

aici la Dimbroca oamenii vin la mine să îmi spună ce-i doare. în camera mică am o rezervă de medicamente. cumpăr de la Buzău. au probleme.

ce bună e dimineața pentru odihnă!

sunetele satului sună bine. zilele trecute a venit Ion a lu Nistor cu hemoragie la gamba poate artera poplitee a venit 500 de metri de la șosea.in fața porții era o baltă roșie. l-am salvat. a venit după masă să mulțumească. a avut zile.

mi-a deșteptat amintiri. într-un fel mă simt dator. deseară vine Olica cu Nicu si Liliana.

dragă Ilarion

am trăit în epoca de aur dar nu am prea văzut aur am luat un ghiul de la o țigancă l-am dus la Angela și era fals
era imitație 
cineva trebuie să fi avut aurul epocii de aur
era o vorbă grea în epocă plină de înțelesuri când se spunea despre unul te-ai realizat. avea acces la aur.
într-o altă epocă se spunea iertate sînt păcatele tale. cu aceeași gravitate. iertare si aur. aurul și ardelenii.

dragă Google

când deschid google văd bucătarul lui Putin dimineață amanta lui Putin ieri tot amanta lui Putin luni era fata lui Putin antivirusul lui Putin săptămâna trecută arma secretă a lui Putin Putin la bustul gol întins pe o blană de tigru Putin cu ochelari de soare pe motocicleta Putin calarind un submarin negru bai ăștia de la google avem corona si ne ajunge! mai lasati-ne cu Putin!

dragă Marx

una din ocupațiile de bază în viață e reciclarea deșeurilor. defrisez nonsensuri se poate face din mers. ironia supremă: un evreu cu barbă pe nume Marx să dea definiția capitalismului: 

"condiția materială determină conștiința". trebuie să avem lucruri să mîncăm bine drept urmare vom avea o conștiință perfectă într-un azi previzibil. trăiește clipa neamule.

ar trebui scos de pe dolar "in god we trust" și pusă adevărata definiție.  și Marx ar putea fi pus pe bancnota. s-ar asorta. in god we trust = condiția materială.

dragă Aspazia

când a lovit inspirația eram la benzinărie în lateral am scos penul si am început să scriu direct pe feisbuc live dar nu îmi iese din prima. nu e cum ai împușca o gâscă.

am scris am postat am început să fac corecturi când văd din stânga pe Aspazia în salopetă gri.

- stați pe feisbuc domnu inginer? trageți mașina mai încolo.

mă simt suspect. m-a prins. mi-a sărit cheful. am tras mașina. am luat o gură de apă.

dragă românia actualități

medicii de familie nu pot să meargă la domiciliul clienților ei nu pot fi folosiți drept carne de tun e o perioadă sumbră în industria horeca efectiv am ajuns la sapă de lemn orice pelerin se va putea închina la racla cordonul de jandarmi s-a retras dimineață am simțit ură 3 cadre didactice și un elev mi-am pus masca pe ochi și pe urechi am intrat în scenariul roșu. e cod galben de ceață și sper să nu mi se facă foame o lungă perioadă de timp.

dragă Saraswati

în timp ce-mi aștept sentința mă gândesc la tine la siretlicurile tale pe toate le știi și le porți cu tine ca pe o lada de scule nu se știe să nu trebuiască. trucurile tale sînt ca un ciob de sticlă te luminează dar nu mai fuma te rog sunt destule deșeuri în aer. și nici o groapă.

dragă Anca

cum ar fi să nu ai nici un secret din ce ți s-ar mai inverzi ochii? 

sau poate marele tău secret este că ți-ai  recunoscut crimele. nici nu au fost multe mă gândesc.

ieși îți scuturi rochia o îndrepți cu palmele și-i totul iertat. suferințele au ajutat? 

durerile atroce de oase te-au ajutat?

dragă Shivananda

ce se petrece cu tine atunci când dispari? cum va fi vremea la înmormântare? vreau o metodă de a pleca decent. nu-s supărat pe nimeni dacă v-am greșit  nu socotiți greșelile mele. bobul de grâu trebuie să dispară. toți cunosc experimentul acesta. trupul trebuie dat înapoi așa folosit și murdar

rugina lui nimic n-o șterge nici un păr de mironosita dar în textul ăsta nu e vorba de moarte e doar despre înviere. din păcate nu am altă idee. corpul e un inamic? ce rol mai are în afară de reproducere!

atunci când dispari se-aprinde un foc de tabără. plîngi liniștit? sîntem în aceeași barcă. îmi imaginam c-aș vrea să urc pe spatele crucii lui Iisus. Iisus când se uita în oglindă a văzut pînă la noi? contur și vînt.

uneori mă gîndesc la Bacău alteori la fiul omului. de-acolo de sus din Olimpul sfinților ce părere are despre noi sau despre Shiva? ar merita să locuiesc în întuneric. să vină adevărul la mine și eu să-l aștept cu un lighean sprijinit de un băț. chiar să nu mai îmi pese. 

dragă Iisus

nu vreau să iau și nu vreau să dau nu-mi plac schimburile la 50 de ani nu știu unde sînt cum sînt nici nu-mi pasă. 

Leo spunea că floarea vîrstei e la 35 de ani. la 80 de ani ce poți să mai speri? nu spera frate! am niște mișcări în piept și o usturime în ochi de parcă se unesc continentele.

când se crapă de ziuă m-așez în spatele gândurilor. ce-o să rămână de mine!? zero. tot se va topi ca zăpada. se va duce pe un alt cer cu taxiul.

pe bună dreptate și-un cocoș ar pricepe că acela nu am fost eu. motanul m-a ajutat cel mai mult. aș putea sa regret perioadele luminoase?

moartea nu e sfârșitul. dacă  perioadele luminoase au venit de la sine și vor mai veni? în rai  ajungi singur se pare. și nimeni nu e însingurat.

și apoi, dragă Iisus, cred că lucrurile nu au ieșit cum ai vrut. cel puțin ai mers pînă la capăt. aș vrea să-mi vorbești despre sacrificiu atunci cînd nu vrei să iei și nu vrei să dai.

dragă Mugurel

n-am primit nimic prin speranță. nimic și atâta propagandă. dacă există ceva care să contrabalanseze această risipă 

e doar RESEMNAREA. doar ea m-a hrănit.

exact ce-ar putea sa încolțească dintr-un cuvânt de folos.

dragă Eugen

ce tare m-am bucurat cînd te-am văzut azi urcând scările copilăriei nici o speranță în lumea ta ai putea crede că mi-am amintit de mine si e greșit. fiecare pas cît o bătaie de pleoapa nimic pierdut din bucuria integrală a vieții tatălui tău.

benzile de magnetofon raftul de sticlă și berea la doză de aluminiu. casetofonul ăla Grundig! noi am traversat oarecum revoluția industrială. am mers pe burtă și am ciocnit ouă roșii. nu am sperat nimic pentru că nu înțelegeam nimic așteptam să ni se descopere.

astăzi aveai în mâna dreaptă o plasă de celofan albă ce bine îți stătea cu ea. puteai sa defilezi la Milano. îi rupeai. ai iubit? fii liniștit nimeni nu știe ce-i asta. toți își imaginează. da. ce dor mi-era de tine! știu că te-ai supărat cînd te-am dat afară. dar nu te-am dat afară din tăcerea noastră.

dragă Luca

bună dimineața s-a trezit dulceața spuneai o rimă cretină care te entuziasma. mai bine chichi bambus. bună dimineața dar cine-i dulceața? o bună parte a dimineții o petrec în mașină

văd prin parbriz prin lentile prin automatisme nu prea mă mișc
din mașină se văd multe animale moarte nu știu ce-i cu ele pe marginea drumului între roți

prea multe animale moarte.

dimineață am văzut o fată îmbrăcată de toamnă avea ochelari mergea pe trotuar și asculta muzică la căști. muzica o făcea high. o inunda interior. își fixase amândoi ochii pe vârful nasului. semăna întrucâtva cu doina spătar la terminarea liceului. am mers încet vulpeste să o văd mai bine.

din mașină am sunat și mecanicul m-a chemat la un ceai. un ceai? de când n-am mai băut un ceai! cana era de culoarea untului o turbina un căruț de copil câteva bancnote care fosnesc românește. iar mașină. 

în mașină te doare spatele. mă aplec cu pieptul peste volan cabrez posteriorul cum ar face orice felina artrozata. E bine să fii flexibil? da sau nu? un cetățean cu o bulină roșie în frunte a zis ca șira spinării e copacul vieții. îl cred. trebuie să rămân în formă.




  

dragă Mihaela

în parcul mic ne-am iubit sau ne-am frecat grumazul cum ar face o pisică de o bancă ai spus că vrei să rămâi

roțile mari se roteau imaginat cum si-ar închide privirea un porumbel sub aripă în căutarea unui gest care depășește conturul

dupa 10 ani, în 98 s-a construit un Mac. stau in parcare ca Raskolnikov pe urma toporului. mă uit la balcoane la acoperișuri la tot.

draga mea soție

ai adus un braț de flori umede carnoase în cuĺori de galben lila și alb le-ai întins pe masă și ai spus: vreau sa miroasă a toamnă.

mie îmi miroase a burnout. încerc să urmez pașii celor trei R să o iau invers. n-am nevoie de o oră de iubire mie dati-mi o oră de odihnă premium. chiar mă gândeam draga mea la cât am tras ca un bou sau cum trăgeau boii pe vremuri ca să își cumpere meseriașii o bere la pauza de masă. perioada nedeterminată bere la infinit și băutura asta încerc s-o detest.

dar dintr-o dialectică sinuoasă  care se leagă cu uterul și starea de siguranță mi-am luat o bere la ora 13. R de la regres probabil. prea mult progres dăuneaza grav mă gândesc. din regres în regres am luat-o pe poezie.

m-am uitat la bule și a sunat telefonul. da să trăiți! mă ridic încet. sa aduc fierul. imediat. trebuie să plec dragă. unde? să aduc fierul. miroase a toamnă. unde miroase a toamnă?

dragi minerale

sigur sînt unul dintre stăpânii lumii chiar dacă nu am acces la butoane cum are Kim Jong-un. 

sînt regele plasticului. eram copil și mergeam cu acceleratul la Mangalia apăsam un șurub cu o tehnică specială și trenul o lua mai repede. toata lumea simțea detenta. nu degeaba am făcut o universitate tehnică. utilajele te dezamăgesc când vor. te determină să intri în vorbă cu. supremația mea a început cu anorganicele. sînt mai ascultătoare. oamenii sînt prea puțin sensibili.

cînd s-a defectat banda de alergare am resetat softul am scos-o din priză degeaba pe la 4:51 se oprea. nu eram încălzit măcar. am mai încercat de două ori la fel. în seara asta când am pornit-o mi-am zis trebuie sa ajung la inima butoanelor.  mi-am făcut curaj cu mantra: sînt unul dintre stăpânii lumii. și-a mers perfect. poate chiar sînt.

dragă Lennon

nu e ușor să fii paranoic și liber să fii cît vrei tu de mare (big is beatifull?) și să te hrănești cu obediența tuturor ca un zeu și să ai simultan un ficat perfect

e suficient un ac o migrenă ce greu e
să fii și mic cît o muscă nu-i ușor să te lovești de geam să bazai ca iluminat iar pe pervaz să fie linia de finish a unei întregi generații. valorile acestea mici cum ar fi înflorirea unui gest strămoșesc resorturile de care nu te plictisești niciodată sunt baza

vaca mugeste câinele freacă lanțul cocosii cucuriguu motoarele sforaie sunete mirosuri imagini puțin soare și iertare.

totul este posibil spuneai și (eu cred asta) credința ce e? cuvintele sunt niște  bariere la calea ferată. când vine trenul gata. ai uitat. stai în fund pe bordură să prelungești starea de euforie. credința ar trebui să fie sfârșitul convingerilor. credința ar trebui să fie starea de după  percepție. eu sunt ușa.

e un talmeș balmeș în anticamera vieții o indigestie în calea laptelui și eu sunt cheia. sau sunt ușa. logic nu se poate una fără cealaltă. toți vor să crească vor să fie mari. să întindem aripile paranoice într-o șoaptă universală. să nu ne imaginăm doar.

dragă Vlad

într-o după amiază l-am zărit prin parbrizul cu tentă verzuie pe Vlad Sibechi și am rămas surprins. mă obișnuisem să îl văd pe fb. într-un scaun. acum era altfel. traversa un mic sens giratoriu spre frizeria din centru. unde scria bărbați femei. supraponderal din totdeauna. ducea un fel de valiză din pînză neagră și cum înainta i se încrusta pe față o darzenie pe care o câștigase printr-o luptă cu prejudecățile pesemne. așa mi-am imaginat. și părerile de rău trebuie sa le dai peste bord odată si-odată.  avea un aer masiv intimidant înaintînd așa parcă răsufla greu. poate nu am văzut toate astea a durat două secunde. am vrut să-l salut în oglinda retrovizoare.

dragi copii

(se inventează o atmosferă de bună dispoziție) un elefant se legăna pe o pînză de păianjen și pentru că nu se rupea a mai venit un elefant doi doi elefanți  se legănau pe o pînză de păianjen și pentru că nu se rupea a mai venit un elefant trei astăzi am învățat să numărăm pînă la trei. ce ușoară e școala! sîntem puțin mai deștepți decât ea. mai avem mult pînă la integrale.

dragă Einstein

am încercat să trăiesc conștient senzația e formidabilă. mi-am imaginat că pot să dirijez lucrurile din proximitatea cea mai apropiată cum ar fi cuvintele. ieri vorbeam la fel cum mergeam. cu gândul în altă parte. azi mi s-a parut că trăiesc în prezent. conștient nu vrei să ranesti pe nimeni mai ales pe tine. la cât am mâncat în ultimele zile corpul e o mină antipersonal. rotundă. ești foarte liber când ești prezent. mi-am pus niște clopoței în jurul gleznelor să nu calc furnicile și m-am uitat la mașină cu dispreț. m-am gândit la secretiile interne (mare secret) la ciclul digestiv la impulsurile sexuale la nebuloasa gândurilor și la depresie. cum e depresia în Africa ca un deșert? oricum dacă poți schimba ceva poți să fii optimist mi-am spus. după amiază mi-a venit ideea să mă strîmb și am scos limba. ce farmec are să scoți limba dacă nu-ți faci un selfi. dacă nu te vede nimeni? e bun si așa nu toți sînt Einstein sau sînt? fizica nu e despre fizică mă gîndesc.

acum că am ajuns acasă mi-am povestit experiența. mi-au înțepenit picioarele în poziția asta. nu ridic tonul. sper să trăiesc cum vreau.

dragă iarnă

în octombrie sînt cartofi nu este zăpadă și cartofii sînt buni ca să-i arunci în vînt n-ai nevoie de zăpadă 

n-ai nevoie de multe de fapt în octombrie mai sînt trandafiri doar puțin arși de ceasul lor biologic 

pămîntul se-aude cum toarce pesemne că se întoarce pe-o parte. e momentul să deschizi ușa crimelor. ușa frigului simpatic.

sau poți privi întunericul cu pupilele mărite să te gândești la oasele tale la furtună la cererile mai importante din viața imaginară.

în octombrie poți să arunci o roată de pe deal pe la o margine de pădure să strigi în șoaptă să te gândești la un craniu de cal.

se pot face multe pînă cade bățul.

dragă subconștientule

cum să începi o treabă k lumea fără o drujbă mi-am spus atunci când m-am hotărât să mă apuc de treabă drujba neagră americană avea manerul negru intens am prins-o bine și m-am gândit uite ce mână lungă am cu așa ceva se fac bani.

prima drujba și prima iubire au fost cele mai puternice se putea monta lanț vidia și tăia beton
dar deocamdată nu era nimic de tăiat.

oricum eram în așteptare și trăiam o satisfacție ușoară ca și cum umflarea portofelului era o chestiune inexorabilă

zilele treceau beam bere mâncam clătite cu brânză si uneori mă gândeam la drujbă. eu și drujba suntem o combinație mortală îmi spuneam. am putea deveni antreprenori. numai să spargem ghiața.

dragă Anca

sub piele nu ești tu
o nu

sub piele e un cosmonaut cu o cască pufoasă și de acele mustăți incolore atârnă niște lemurieni autonomi și inactivi

care totuși pleacă și vin
niște jucării ale timpului

stau la pîndă între camioane așteaptă ploaia care va veni peștii de dincolo de ogoare

sub piele nu ești tu
o nu

e duminica în care ne-am oprit pe podul de lemn soarele si ochiul triunghiular care pot să mărturisească vestea

e un han cu hrană emoțională delicioasă blândă și care nu îngrașă

sub piele e un arc care zvacneste ca o creangă de salcam.

dragii mei

ne-a trimis viața o nouă dimineață trebuie sa pleci 

chiar dacă acoperi ochii cu bandaje calde nu poți închide universul ceva se mișcă câteva furnici

o altă excursie plină de semințe nu știu ce copac va crește dar te bucuri.

dragă Saraswati

zâmbetul tău imperceptibil rulează pe pereți pe cerul gurii zâmbetul tău e de granit indigo imperceptibil 

zâmbetul tău e un tsunami de adâncime o cobra în iarba înaltă o cădere de tensiune cum arunci ciakrele ca la circ.

sau când începi să te exprimi compulsiv ca o zeiță a gainilor care cu fiecare ou nu își mai regăsește lumea interioară.

zâmbetul tău imperceptibil e un gard rotund de sârmă ghimpată al doilea război mondial color plaja Omaha.

nu pleca de tot. mai treci ca un bulgăre imaculat pe strada mea. și zâmbește.

dragă Anca

știi când îți spuneam că se rod cauciucurile era toamnă ca acum împleteai macrameuri și visai să faci un business. cauciucurile se rodeau nu-i vorbă. pe macrameuri tale s-a așezat praful. 

ți-ai împletit pe urmă codițe ți-am spus că după o vârstă trebuie să o lași moartă îți mai lipsea o pereche de jeansi  evazați să intri direct în cartea de istorie. am trecut peste asta.

poți să treci peste multe dacă poți dacă nu ajungi ca mătușa Amalia. cade tabla de pe ea si nimeni nu vede. ne-a despărțit mereu un acoperiș sau un pantof desperecheat. nu cred că există vreun cățel cuminte.

mai târziu ai căpătat niște frici minuscule și enervante. cum ar fi teama sa nu se termine pasta de dinți sau butonul de la wc să nu fie defect. eram înconjurați de pericole. într-o zi am pus un cartuș pe masă.

am trecut și peste asta dar nu te vindeci pe deplin niciodată e ca iertarea fără uitare te gândesti să nu se repete istoria sunt atâtea proverbe în aer precum statuile de generali pe dealuri. asta se numește iubire?