dragă Lennon

nu e ușor să fii paranoic și liber să fii cît vrei tu de mare (big is beatifull?) și să te hrănești cu obediența tuturor ca un zeu și să ai simultan un ficat perfect

e suficient un ac o migrenă ce greu e
să fii și mic cît o muscă nu-i ușor să te lovești de geam să bazai ca iluminat iar pe pervaz să fie linia de finish a unei întregi generații. valorile acestea mici cum ar fi înflorirea unui gest strămoșesc resorturile de care nu te plictisești niciodată sunt baza

vaca mugeste câinele freacă lanțul cocosii cucuriguu motoarele sforaie sunete mirosuri imagini puțin soare și iertare.

totul este posibil spuneai și (eu cred asta) credința ce e? cuvintele sunt niște  bariere la calea ferată. când vine trenul gata. ai uitat. stai în fund pe bordură să prelungești starea de euforie. credința ar trebui să fie sfârșitul convingerilor. credința ar trebui să fie starea de după  percepție. eu sunt ușa.

e un talmeș balmeș în anticamera vieții o indigestie în calea laptelui și eu sunt cheia. sau sunt ușa. logic nu se poate una fără cealaltă. toți vor să crească vor să fie mari. să întindem aripile paranoice într-o șoaptă universală. să nu ne imaginăm doar.