luni, 5 octombrie 2020

dragă Anca

știi când îți spuneam că se rod cauciucurile era toamnă ca acum împleteai macrameuri și visai să faci un business. cauciucurile se rodeau nu-i vorbă. pe macrameuri tale s-a așezat praful. 

ți-ai împletit pe urmă codițe ți-am spus că după o vârstă trebuie să o lași moartă îți mai lipsea o pereche de jeansi  evazați să intri direct în cartea de istorie. am trecut peste asta.

poți să treci peste multe dacă poți dacă nu ajungi ca mătușa Amalia. cade tabla de pe ea si nimeni nu vede. ne-a despărțit mereu un acoperiș sau un pantof desperecheat. nu cred că există vreun cățel cuminte.

mai târziu ai căpătat niște frici minuscule și enervante. cum ar fi teama sa nu se termine pasta de dinți sau butonul de la wc să nu fie defect. eram înconjurați de pericole. într-o zi am pus un cartuș pe masă.

am trecut și peste asta dar nu te vindeci pe deplin niciodată e ca iertarea fără uitare te gândesti să nu se repete istoria sunt atâtea proverbe în aer precum statuile de generali pe dealuri. asta se numește iubire? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu