sâmbătă, 17 octombrie 2020

dragă pușcărie

am un lanț care curge prin mine se înfoaie uneori cântă cu o voce caldă. lanțul e foarte gros și foarte fin și de bună seamă mă înlănțuie.

inima mea e un lacăt.

îmi duc zilele cu acest lanț și nu-i văd sfîrșitul. fiecare îmbucătură e o verigă în plus. de multe ori îl duc in spate la propriu. lanțul e așa de lung și de complicat!

l-am trîntit de asfalt cu tot cu mașină  am luat extraveral nimic.

caut să scap de lanț. de mult vrea să mă înghită ca un șarpe boa. în mare parte a reușit. ori eu ori el. am căutat o soluție. încet încet mi-a venit ideea să îmi deschid inima.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu