dragă Anca

sub piele nu ești tu
o nu

sub piele e un cosmonaut cu o cască pufoasă și de acele mustăți incolore atârnă niște lemurieni autonomi și inactivi

care totuși pleacă și vin
niște jucării ale timpului

stau la pîndă între camioane așteaptă ploaia care va veni peștii de dincolo de ogoare

sub piele nu ești tu
o nu

e duminica în care ne-am oprit pe podul de lemn soarele si ochiul triunghiular care pot să mărturisească vestea

e un han cu hrană emoțională delicioasă blândă și care nu îngrașă

sub piele e un arc care zvacneste ca o creangă de salcam.