într-o după amiază l-am zărit prin parbrizul cu tentă verzuie pe Vlad Sibechi și am rămas surprins. mă obișnuisem să îl văd pe fb. într-un scaun. acum era altfel. traversa un mic sens giratoriu spre frizeria din centru. unde scria bărbați femei. supraponderal din totdeauna. ducea un fel de valiză din pînză neagră și cum înainta i se încrusta pe față o darzenie pe care o câștigase printr-o luptă cu prejudecățile pesemne. așa mi-am imaginat. și părerile de rău trebuie sa le dai peste bord odată si-odată. avea un aer masiv intimidant înaintînd așa parcă răsufla greu. poate nu am văzut toate astea a durat două secunde. am vrut să-l salut în oglinda retrovizoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu