Atmosferă de sărbătoare - mi s-a părut mie - la prezentarea Scrisorilor pentru Saraswati, de fapt normală pentru așa divinitate. Auditoriul select, un mix de tinerețe și maturitate, specific Casei se poezie Light of Ink.
Pentru că am adus cărțile, cum era firesc înainte de începerea evenimentului, mă văd oarecum obligat să dau cateva cărți prietenilor care le și plătesc lucru care mă contrariază. Călin Dănilă, Mihaela și simpaticul Alex sunt primii.
Tineri - elevi și studenți, probabil dependenți de lumina această pusă în scenă an după an de domnul Gheorghe Cîrstian, sau Cîrsti cum îl alintă unii. Remarc cu bucurie prezența din depărtări a lui David Greensdale și Mircea Dan Duță, poeți ei înșiși și cu un grad sporit de receptivitate pentru texte poetice.
Ladys first, așa că deschiderea sesiunii de lectură numărul 5 o face Andrada Strugaru, studentă în anul 1 la Drept, la Universitatea Iași. Are versuri bine croite, ușor melancolice cu note din secolul Kitch transmise subliminal de vecina ei din stânga Antonia. "DRAGOSTE e când o mănușă de plastic atinge un om".
Pe urmă încep întrebările, curtoazia moderatorilor Daniela Bejenariu și Vlad Sibechi, Vlad are un discurs butaforic, dacă ar exista un cuvânt între metaforă și butadă.
Mai intră chelnerul, artistul plastic - care e și tenor și jurist - realizează câteva portrete, Constantin Ungureanu Box citește scrisorile intimidant, cu un pix cu mină roșie în mâna dreaptă. Ori taie, ori subliniază, nu se știe.
Prietenul Florin Dan Prodan privește mai mult spre perete. Poate doar simte gustul cuvintelor lovite de zidul lui de hârtie.
Având în vedere că lumea pentru poezie a venit, spun în gând mulțumesc și încep lectura așa cum ai intra în mare și marea e rece.
Domnul profesor Cîrstian ca un veritabil soldat în primul rând mă privea compătimitor. În linia a doua, soția mea mă privea compătimitor, așa mi se părea.
Mi-am zis că trebuie să dau muzica mai tare și am observat o rumoare care mi-a dat senzația că audiența se bucură.
După ce am terminat lectura nu prea îmi amintesc ce s-a mai întâmplat în afară de faptul că am semnat câteva cărți, le-am oferit bere unora și am plecat fără să plătesc. Când mi-am dat seama am sunat pe FDP și am aflat că Mircea Dan Duță plătise berile mele. Am plecat în căutarea lui și l-am aflat cu un pahar de vin roșu în față, la barul Rainbow, la o masă rotundă cu o parte a audienței, la after party. Am stat cu ei puțin și am plecat acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu