Limonada

Am un monstru mic care roade dar nu mă lasă inima să-l strivesc, deși mănâncă o porție mare și dulce din sufletul meu.
Nu m-am hotărât ce e cu el.
Îl împing ca pe o pisică insistentă - afecțiunea lui servește unui scop care îmi scapă.
Prea mult am ascultat de superiorii care laudă necazurile. Să-i ajute pe ei.

Mie mi-e lehamite.
Pe de altă parte, indiferența e un cuțit cu multe tăișuri.
Sorb limonada și îl privesc. Are exact chipul din amintire.