În drum spre țară am traversat de multe ori, de multe ori Dunărea și am avut o polemică cu Alin despre acest râu. El spunea că e același rău și eu eram de părere că e cu perfect altul. Donau, Donau, Donau. În fapt nici mărimea nici culoarea nici briza nu erau aceleași. Nu părea să poarte nicio amintire, poate doar cea a bărbilor unor bărbați din antichitate. Toate aceste intersecții se datorează ideii omului despre linia dreaptă dar râul, evident, vede diferit. I-am explicat lui Alin că Dunărea nu e un șarpe dacă e să îl prinzi de cap nu dă din izvoare. E ca iubirea, o hemoragie. O hemoragie care crește cenușiu nu e un râu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu