Nu știu cine e creația cui și, cu cât îți privesc mai mult învelișul lumea se colorează ca o iguană. (se îmbujorează și devine verde din cauza albastrului - presupun.)
Pieptul meu e un copac ecuatorial, numai bun.
Nu contează cum sunt, sau cum ești, nici cuvintele - oricum sunt baloane care ascund imobilitatea.
Sub pământ locuiește un ou și sub coajă e o altă ființă. (dar e la fel de întuneric și frig.)
Fără contact se ating niște fire și la capătul lor universul așteaptă și speră.
Tu ești tatăl meu și sora și mama și fratele.
Avem o singură pereche de ochi
pe acest drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu