miercuri, 14 octombrie 2020

dragă Eugen

ce tare m-am bucurat cînd te-am văzut azi urcând scările copilăriei nici o speranță în lumea ta ai putea crede că mi-am amintit de mine si e greșit. fiecare pas cît o bătaie de pleoapa nimic pierdut din bucuria integrală a vieții tatălui tău.

benzile de magnetofon raftul de sticlă și berea la doză de aluminiu. casetofonul ăla Grundig! noi am traversat oarecum revoluția industrială. am mers pe burtă și am ciocnit ouă roșii. nu am sperat nimic pentru că nu înțelegeam nimic așteptam să ni se descopere.

astăzi aveai în mâna dreaptă o plasă de celofan albă ce bine îți stătea cu ea. puteai sa defilezi la Milano. îi rupeai. ai iubit? fii liniștit nimeni nu știe ce-i asta. toți își imaginează. da. ce dor mi-era de tine! știu că te-ai supărat cînd te-am dat afară. dar nu te-am dat afară din tăcerea noastră.


Un comentariu: