într-o dimineață de vară cînd aveam casă la Comarnic m-am trezit cu curtea invadată de tot felul de indivizi care aveau un aer de pierde vară ziariști cameramani și actori. cineva adusese un tort cu 4 nivele în stânga era o găleată albă cu șampanie înfiptă între cuburi de gheață.
au intrat cu iureș în casă fără un minim respect. deodată în hărmălaia aia se aude o voce care spune triumfător: tovarășu Iordache ați fost înaintat la gradul de artist emerit al poporului. să ne bucurăm de momentul acesta solemn! se aud zumzete forfoteli într-un colț motanul și vulpea.
lumea se înghesuie își toarnă proseco în pahare mici de plastic dar dintr-un colț Pinochio șoptește: are nasu strâmb. e mai mincinos ca mine. Mihăilescu Brăila mă ia în brațe și-mi spune: esti mare! bine ai venit în club. și râde înfundat. Marin Preda mă ceartă cu arătătorul ca un precursor al lui De Niro și-mi spune: Moncher! Caramitru trece timid dar cu un fel de ambiție oarbă. în altă parte un copilaș cu ochelari stă lîngă o cameră beta și spune sacadat: e un criminal. o să vedeți documentarul! câteva fete au tras furtunul de la fântână și udă mulțimea. mulțimea se înclină.
eu mă gandesc: în mine nu e loc pentru nimeni. e o liniște așa de caldă! ieșiți afară! golul e așa de blînd și fericit în casa lui! ce vă tot înșurubați mutrele?
