mi-e foarte greu să-ți scriu. e ca și cum aș închide tot într-o sticlă și aș trimite-o în spațiu.
îți amintești ce scrisori frumoase ai primit!? pe hârtie de Andaluzia mirosind a trandafiri. dar și celelalte în care ne-am oglindit sufletele. nu știu de ce le-am cerut înapoi. ți-am scris și în ultimii 30 de ani. pe vechea adresă din strada Ștefan cel Mare. se spune că trecutul și viitorul e bine să le uiți.de multe ori m-am gândit că nu te-am iubit destul. m-am răsucit nopțile mi-am reproșat egoismul. într-o noapte am visat că făceam dragoste. am iubit fiecare romb al tuturor corpurilor tale. a fost cea mai frumoasă noapte de dragoste din viața mea. dragostea pentru tine a fost o modalitate de cunoaștere. așa cred. dar asta a fost. s-a dus. uneori mă gândesc dacă există planeta aceea. o planetă pentru plimbările noastre.
apar tot felul de crâmpeie: nessul pe care mi-l pregăteai ceașca răsturnată o bandă de magnetofon degetul tău mic curbat băncile pe care am stat cum dansam true blue cum pășeam prin aer cum te-am sărutat atunci pe frunte. cum ne-am adaptat unul cu celălalt cu o doză însemnată de finețe.
dar nu am luptat pentru tine. am întors totul pe toate fețele. mama mi-a spus că bărbații se maturizează pe la 25 de ani. a avut dreptate cel puțin pentru mine. la 20 de ani nu simțeam carnea. nu găseam nimic interesant în pantaloni.
la 20 de ani am căutat adevărul. dar adevărul nu are loc pentru doi. așa am simțit atunci. a mai fost și Bucureștiul, cred. oarecum ne-a zdrobit, dar nu pe fiecare în parte.
dacă sentimentele pentru tine durează cât viața mea înseamnă că totuși e o iubire adevărată, nu? adevărul e în altă parte?
mă gândesc la clișeul iubirii tragice unii ar spune că orice iubire adevărată e tragică. alții spun că singurul mod de a iubi este romantic. fiecare cu părerea lui. eu cred că nu am încetat să te iubesc pentru că ne-am oprit înainte de finish. iubirea noastră a rămas o posibilitate.
faptului că te-am cunoscut a fost pentru mine un soi de salvare mai ales în vara aceea indiană care a ținut pînă pe 28 septembrie. sună redundant dar ai făcut din mine un om mai bun dar nu în sensul de bunătate ci mai degrabă de bogăție. îți mulțumesc.
al tău prieten pe vecie
Dan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu