sînt așa cum și-a dorit tata: un om de nădejde al societății. societatea nu dă doi bani pe mine. spune-mi tată ce s-a făcut cu gândirea aia vizionară care ne lega ca pe mărgele? când trec prin cartier întâlnesc de multe ori răzbunarea avortonilor. în fiecare zi decreteii se bat cu avortonii. avortonilor le place gazul de eșapament salariile grase femeile slabe și parchează aiurea. cum întâlnesc unul pentru că sînt un D'artagnan al decreteilor mă inarmez cu răbdare și celelalte arme grele. avortonii nu pot fi omorâti pentru că așa s-au născut ei. tata în continuare trimite unde alfa pline de vizionarism societății. dar societatea indiferentă în continuare se uită în buzunare. din păcate buzunarele mele sînt și buzunarele ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu