scuze că răspund atât de târziu la scrisoarea ta din 25 ianuarie. a trecut și armata. aproape am uitat-o îmi amintesc doar vag dar nu întâmplările ci mai degrabă starea mea interioară. cred că sufeream de un soi de autism. regimul totalitar din 89, chiar dacă semăna cu o avalanșă, nu mă afecta. lîngă mine putea să fulgere. nu-mi păsa. în garnizoana am bătut mult pas de defilare.
mă gândesc: mi-ai scris din proprie inițiativă sau ti-a sugerat mama? oricum, faptul că te-ai gândit la mine mi-a încălzit inima. cu privire la întrebarea ta ce îmi mai fac poeziile, răspunsul este da! sunt la fel de melancolice. aicea mi se spune poetul. am început să învăț pe de rost o carte de Eminescu. și Eminescu mă gândesc era melancolic mai ales în perioada când avea mustață, nu crezi? pentru mine e un model deși se spune că a luat-o razna.
în legătură cu viața ta nouă de licean ce pot să spun ca frate mai mare? nu te contrazice cu profesorii sigur fac si ei greșeli dar știi cum e cu cei în vârstă. sînt rigizi. așa că îți bați cuie în talpă fără rost.
o să te descurci cu fizica. ești capabil.
cam astea am avut de spus sper să ne revedem sănătoși în vacanță.
scrie-mi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu