mă bucur. am auzit că ai rămas într-un fel integru. dacă integritatea ar fi cum ai scobi cu mâinile goale o piatră neagră. nu te-ai căsătorit nu ai copii și locuiești într-un oraș german cu tradiție academică. Amedeo mi-a vorbit în urmă cu 15 ani despre tine. ai ramas în continuare cu marea ta pasiune, fizica. și eu am iubit-o dar mai de la distanță cam ca Eminescu în poezia cu plopii.
dar sînt așa de departe de unii prieteni că nici nu îi mai pot numi prieteni. erai o parte din identitatea mea. dacă mă gândesc la ultimele noastre scrisori, din armată, nu mai știu cine sînt. sau dacă mă gândesc la Dan Grumazescu e ca și cum m-aș întreba cine sînt. cine sînt eu Basil? înțelegi că n-am să-ți spun niciodată. dar așa ne-am cunoscut: intuitiv. ce argument cântărește mai mult decât echilibrul perfect?
dacă ești în Germania, nu e departe, o să încerc să te vizitez. și o să îți aduc lalele galbene și turț. te voi găsi cred înainte să ajungă această scrisoare la tine.
cu inimă bună al tău prieten Dan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu