poezia e

cînd am fost la Bistrița era în ajunul unei alinieri a planetelor și venise poezia. era acolo.

din cauza că era ceva cosmic mă simțeam oarecum stingher.
nu aveam invitație dar mă încurajam că sînt și eu totuși o ființă care poate asista la spectacolul vieții. la intrare pe străzile Bistriței probabil în unele locuri cu semnificație erau niște mere mari și verzi. păreau acre. într-o cafenea ziua după aia în altă cafenea seara și într-o sinagogă mare a doua zi ne-au recitat sfinții. după aceea am mâncat fursecuri sau i-am dat cu bere. enoriașii erau îmbujorați și ușor extatici. 

la intrarea sinagogii am găsit un volum scris de mâna mea. de rușine am cumpărat și eu două cărți groase cu coperți cartonate cu niște poeme scrise la beție.