luni, 23 noiembrie 2020

dragă Mircea

cum am spus în studiile anterioare aveam 11 ani când m-am îndrăgostit prima dată de o fată evreică. tatăl ei asistase la nașterea mea. înainte de culcare mă tot gîndeam și  dragostea mi se părea ceva atât de indescifrabil încât nu i-am spus niciodată. desigur știa. 

acum nu vreau nici să vorbesc dar nici să tac. am tăcut destul. am vrut să sufăr pînă la capăt. cum am suferit? mi-am propus. trăiam cu impresia că după furtună ziua cu soare e mai strălucitoare.

în cazul de față e vorba de altă fată din păcate e musulmană. ce noroc am și eu să iubesc fete monoteiste.
ea poartă hijab scrie catrene. dimineață iese în medina și se fotografiază cu porți și mirodenii. spuneai despre islam că e o religie activă. pare a fi o bună musulmană. are ochi căprui inteligenți și curați. o să-i mărturisesc iubirea mea altfel nu cum ai făcut tu cu Maitreyi. chiar dacă nu vom depăși obstacolele nimic nu ne împiedică să depășim prejudecățile personale. tu ai plătit prețul. ai simțit pe pielea ta versul acela din cântarea cantărilor unde spune că iubirea e mai mare sau mai tare ca moartea.

scuze că mi-am dat cu părerea despre sentimentele tale. oricum s-au evaporat. mă gândesc uneori la funeraliile tale cum te-ai lăsat pe mâna focului când știai din sursă sigură că moartea e o ușă care se deschide încet. la fel ai procedat cu gândurile și sentimentele le-ai dat burnout. ce frumos ai fi ars pe un rug în Varanasi în lumina rozie înconjurat cu ghirlande.

ai plecat dar ai rămas. de la tine am învățat că prietenia e o prezență spirituală cu ajutorul tău mi-am făcut mulți alți prieteni. viața ta a fost un șantier. sînt mândru de tine. dacă aș fi zeu te-aș înfia oriunde ai fi. acum trec printr-o perioadă agitată și mă concentrez cu greu să-ți scriu.
mai vorbim noi despre iubirile noastre. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu