ah annie

mai ştii annie că am locuit o perioadă la new york
prin anii 70 nu contează
eu mai am acea insignă de la harvard în vitrina
cu mielul de paşte de cozonac uscat
ţii minte ce gelos eram şi cum mă spălam
de 100 de ori pe zi pe faţă
să văd limpede şi pe urmă mă holbam
în oglindă de parcă voiam să mă impresionez
printre chicotelile tale de guguştiuc
trebuia să încep de undeva
erai de bună seamă cea mai deasă iluzie a mea
aveai un tatuaj cu un crin întors
sau un clopoţel care la fel de bine mă trezea
când seara întârzia spre noaptea profundă
nu era nimic exclusiv sexual
cheiurile erau din lemn ud şi apa rodea
aveai părul lung pe atunci
ţin minte cum trânteai cheile în hol împingeai uşa
cu piciorul nu aveam casă
dar pe cuier aveam o pălarie dintr-un fetru gălbui
în anul acela am făcut figuraţie într-un movie
pe atunci trupul nu mă trăda
nu era nici lasciv nici pofticios din cale afară
doar am ridicat un receptorul argintiu şi camera
m-a şters o secundă
am luat puţini bani dar felul tău minunat
de a-mi spune că mă iubeşti
în timp ce îmi venea să mă trag de fustiţă că aşa era
sacoul ăla reiat cu două sliţuri pe laterale la spate
a făcut tot deliciul ultimelor zile scânteietoare
înzăpezite de cald prelinse
cum păreau căştile acelea poliţieneşti printre clădirile
din santa lucia unde ai dispărut inexplicabil după un banal
colţ
împreună cu gemenele alea frumoase rău
probabil evreice şi cu care am trăncănit am râs bine
o noapte rotundă după ce drojdisem în prealabil
puştoaicele erau cel puţin perverse sau nişte îngeri
dar eram confuz
vorbeau despre templul din abdomen despre altare
chivoturi avorturi sau alte adăposturi evanescente
precum cortul acela bătut de vânt
de fapt o terasă cu palmieri pitici
în care ne întorceam şi ne sărutam umerii
după un tur schnell în volkswagenul broscuţă ah annie
ciudat cum trecutul există şi viitorul există
cu toţi înţelepţii măsii agăţaţi pe sârmă la uscat
lângă boxerii mei cu buline roşii
dar nu mai reţin damn carnea ta tare de mulatră
deşi chiar nimic nu mi s-a prăfuit în cap.