hertzog

pentru a salva pe cineva
trebuie să treci
prima dată
de iadul cel mai la îndemână
de spuză
să te caţări pe scări de frânghii
cu buricele degetelor rupte
abia întrezărit
prin fisura diavolului
seara poţi pune bărbia meterez
deasupra paharului
cu luna ovul văzător până la fund
necruţătoare
chiar dacă poţi derapa
cu briciul pe ceafă răscolind
întreaga copilărie
poveştile cu hansel şi gretel pufuleţii
cu ciocolată sau alte firmituri
vei avea de traversat cvartale
de citit zarurile
pentru a salva pe cineva unul
mai mereu
trebuie să moară încât nu rămâne nimeni
care să depună cauţiunea
nici un frate
dispus să te împrumute binevoitor
e perfect de neînţeles
când ajungi să te salvezi ori să ajuţi
pe celălalt
nu mai e nimeni de faţă să noteze
spasmul culorilor zvârcolirea rezistentă
în cearceaf ca o pată
unde chiar adâncimea terifiantă
imobilitatea vântului
bine şi rău
nu sunt decât un balans liturgic
de pe un picior pe altul.