despre primăvară

într-o vreme îmi proiectam viitorul
undeva prin sudul Indiei
alături de roci ascuţite şerpi calzi tufe
şi privirea hipnotică a vreunui guru cu părul vâlvoi
uns cu cenuşă roşie pe frunte

aş putea să vorbesc ore în şir
despre viitorul acelui om
în care conştiinţa avea o structură hexagonală
de fagure sacru
şi care locuia într-o little cottage cum îi plăcea
să spună lui Şobo după căteva beri

în linii mari ce era bun la viitorul acela
era splendoarea întâlnirii sale cu altitudinea
oboseala uscată asemenea florii de scaiete
liniştea aceea de valuri fine care pornea
de la capătul tuturor capilarelor când era soare

dar am rămas aici gândindu-mă că umbra are rădăcină
asemenea unui copac care gustă sărutul friguros
de asemenea gândindu-mă că haina pe care o îmbracă
sufletul când se căieşte
are nevoie de o lună constantă ca să coboare sub piele
dacă într-adevăr există o privire fermă din univers

am ales iarna în loc de o indian summer
pentru că primăvara e o lecţie pe care nu o reţin
de fapt sunt trupul uitării puhav şi poate
aşa e felul meu de om
are nevoie în fiecare an de o a doua şansă.