de azi pe mâine

ne ducem traiul de azi pe mâine
ca nişte cai educaţi şi de bună seamă
obişnuiţi cu drumul spre piaţă
ne eliberăm din arc
venim dinspre casă
e soare şi poate va fi cald şi suntem
destul de demni
ni se pare
florăreasa ne vinde o natură perfect
destrămată
precum o altă zi o altă şansă
un nou obraz pregătit netumefiat
ca un cearceaf apretat
o cursă moale
spre care să ne târâim piciorul foarte fin
mai beteag
ulcior năpădit de speranţă
ne umplem respiraţia
de un vânt răscolind undeva
pletele noastre brune şi scăpate odinioară
prin catacombe
pe la vreo subsuoară
prin grădina primei iubiri
prin toamnă
pe treptele de la primărie
nu zâmbi chiar şi calviţia asta ar putea
să fie bună la ceva
în sfârşit
ai atâta dreptate cum stai
ca un pom răsădit nici tu nu ştii unde
dar este bine
şi poate va fi cald
şi nepuţinţa asta e o binecuvântare recunoaşte
stai apăsat de un jug
de o umbră de o istorie sidefată
din gură îţi ies florile albe
şi eşti
mai mare decât ai putea să visezi dimineaţa.