şi-o umbrelă

pe atunci eram mult mai sigur că viaţa mea
e o adevărată poveste
şi pentru că era o ploaie deasă
ce a durat circa o săptămână încheiată
ieşeam cu iubita mea minionă
la cofetărie iar când se însera
îi cântam o melodie învăţată de la tata
o fredona când mergeam la iarbă verde
lucru curios o cânta în drum spre M-rea Zamca
pe un soare intens
dar am vazut nu demult pe întuneric o altă faţă a lunii
una strălucitoare
dacă ai locui acolo nu ai mai fi îngândurat
printre creanga de salcâm
în drum spre ea îmi număram paşii
şi mă gândeam ce bine îmi e că sunt liber
şi încălţat cu acea pereche de otteri gri
şobolan
eram cât încape de fericit poate şi findcă aveam un pol
în buzunar
adică două hârtii roşii de câte zece atâta făcea
cum îmi spusese mama
era o modă pe atunci că se purta primăvara
fără nici o jenă
încălţările aveau botul ascuţit şi cea mai tare haină
a mea era un sacou de catifea reiat peticit
în coate
nenorocit în cele din urmă de frate-miu
cum încercam să vă zic eram plin de promisiuni
călcam în ele ca prin bălţi uneori mă şi împiedicam
câteva zile am mers pe bordură
când nu ne vedea nimeni noaptea desigur
după ce rămâneam singurii locuitori
ea îmi spunea ceva ce devenise oficial adică mai aflaseră
vreo trei persoane dintr-un anturaj livresc
ca cel din căminul de fete care nici măcar nu exista
eu îi povesteam Duminica orbului
să o epatez
sau îi recitam pentru că prinsesem o adevărată fobie
pentru un poet Gheorghe Lupu care tipărise
în milioane de exemplare o carte Fior adică exact ceea ce
toţi prietenii mei evitau
precum cuvinte de genul adiere umbră ah vai glie genune
cuib suspine pleoapă şuvoi diafan
despre care s-ar spune că sunt prăfuite aproape de canal
dar odată de ziua ei de nume căci o chema şi Mihaela
am băut
dintr-o cupă până-n fund voluptatea morţii fără remuşcări
nici acum nu le am
era vin roşu atât
pe urmă am ieşit în stradă şi era să mă calce troleul
aşa că în parcul Trei Bărboşi am aruncat prin iarbă toate
zecile acelea de lei
ca pe nişte firmituri pentru înblânzitorul porumbeilor
oare a trecut pe acolo
iar la finalul fatidic cum spunea doamna Leomiza al perioadei
am mers la cinema la filmul Păsările
care la ales ea
s-a înghesuit în mine ca să ma simt uşor bărbat iar eu
am dus-o a doua zi la Imperiul Contraatacă
să îi arăt cât de mistic aş putea deveni.