domnul este scăparea mea lui voi spune
scârbele mele
că fratele meu a trădat
de aceea în camera trupului acesta de paie doamne
te voi căuta la tot pasul
pe toate străzile lumii pe coline pe sub pleoapele morţilor
că tu din iadul cel mai de jos
m-ai scos şi m-ai pus în lumină cu încredere ca pe un steag
pe un ţărm argintiu
tremurat dator ca o iederă dar viu
doamne nu m-ai lăsat până în sfârşit
chinuit am fost precum flacăra în care groaza îşi numără anii
rătăcit am fost precum labirintul dintr-un ghem de şerpi în mişcare
pentru că am cunoscut sleirea genunchilor şi zvârcolirea puilor
urletul astupat al soarelui
ghilotina o ştiu pe de rost
cum retează glonţul cum sfârtecă dar tu eşti drept
lumea o cerni după judecata ta în care au loc bogaţii săracii boala
şi stropul de iubire iar eu cred în tine
şi nu mă smeresc pentru înălţare de aceea
nu are loc omul şi nici praful la masă cu tine
cu gândul poftei mereu schimbătoare
că nu voi lăsa neliniştea să mă sape în veac
voi deschide ochii doamne
dimineaţa şi te voi saluta
noaptea va veni şi eu tot aici voi fi de pază
la porţile începutului stau îndremenesc aşa că
scapă-mă doamne de ceasul rău de foc înbunează-mă iartă-mă
domnul dumnezeul meu e scăparea mea
el îmi ştie tinereţile şi înclinările lacrimii
şi mă va auzi înainte de sfârşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu