ecleziastă

vom merge în viitor cu aceleaşi ifose
ca în vis
cu un pachet de ţigări light
în buzunar la spate
în chiloţi
cu viermele verzui şi plin de iniţiativă
cu aceeaşi rădăcină strălucitoare
vom trece
drapaţi de surâsul uriaş al celui slab
dar magic
vom traversa efeminarea
gâfâind prin subsoluri insalubre
voluptăţi de menghină
ne vor urmări pe coridoare
ne vom sfâşia hainele ne vom smulge
părul
privind intens din cealaltă parte
vechile metehne
cum ar fi plecarea apusului la pescuit
paharele astea multe
prin care viaţa trece şi vine
ca un accelerat încolăcit peste moarte
vor rămâne
la gât precum cruciuliţa semiluna
sau steaua care împreunează degetele
peste piept
în aval
vom alerga printre nori şi pulberi
cu respiraţia înroşită
pe o nicovală asemănătoare cu luna
în servitute
vom locui într-un univers tremurat
cu slove
în care ochelarii de soare sunt la mare
preţ
savurând aceleaşi orori
ne vom lecui poate în definitiv să mânjim
tavanul
chiar dacă bancomatele sau adn-ul
vor funcţiona mult
după plecarea noastră
ca nişte degete descărnate întinzând mărul
care se spune că a fost odată oprit.