Barcelona

În occident am văzut mulți bătrâni și nu aveau privirea căzută. Poate nu fusese înfrântă. Am văzut bătrâni sereni în scaunul cu rotile pe faleza mediteranei.
Într-o zi caldă, în Barcelona, am văzut o femeie bătrână așezată într-o fereastră și m-am gândit la acest tablou.
M-am gândit intens la gândurile ei și nu avea nici unul. Avea doar o stare care îmi transmitea fără nicio pulsație că timpul ei a trecut.
Într-o anume măsură era mai prezentă, mai modernă chiar, decât tinerii gălăgioși din piațeta de visavis.
În ochii ei orașul era o carte care se scria singură. Tăcerea ei plutea pe deasupra creației.