Of, viața asta poate fi plină de contradicții neplăcute. Se înroși deodată și dispăru încet, ca în depărtare. Urmele ei erau șterse de ploaie. Dar, în buza peretelui apăru o floare de colț micuță, modestă și celestă. Ghinionul ei salvator fu chiar șobolănoaica Denisa, care o înfulecă cât ai zice pîs.
Șobolanoaica Denisa era extrem de precaută și noaptea inspecta clasele școlii normale din localitate. Dar acum era în etate și, cu vârsta, devenea tot mai puțin curioasă. Atât de puțin curioasă încât de cele mai multe ori viața ei se regăsea într-o banală legănare din bot. Viața ei într-un anume sens era mai de calitate decât cea a oamenilor, pentru că urma niște proceduri fixe, de la care nu se abătea un milimetru. Știa puține, dar le știa bine. De pildă drumul de la școală la biserică, îl parcurgea ca un soldat în trupele SEALS. Sub lună e un câmp minat.
În biserică se simțea în siguranță. Lemnul de la iconostas era bun, dar o făcea să râgâie și nimic nu e mai periculos decât să te dai de gol. Într-o noapte ploioasă se hotărî să se cațere pe ancadramentele zugrăvite ale unei ferestre. Se uita pe geamul oval și ploua ca-n luna lui marte. Dar ea nu avea un cuvânt pentru ploaie. Vedea acoperite de valurile de apă ce spălau sticla un perete alb și acoperișul școlii. Dar ea nu știa ce e aia o școală, un acoperiș și cu atât mai mult o biserică. O apucară niște frisoane pe acel pervaz și începu să sughițe. Pe urmă strănută. Știa puține lucruri își spuse dar le știa bine. Auzi deodată un chițăit care însemna nici mai mult nici mai puțin: am nevoie de tine. Nicio altă nuanță. Se uită în toate părțile, se răsuci și nimeni, nici un obiect mișcător, doar ploaia enervantă. Sunetul diferit, ca o smulgere, părea să iasă din icoane. O serie de personaje pictate ieșiră ca fumul din lemne, precum sufletul lor, se prinseră pe după umeri și începură să danseze. Deasupra, ca o diademă, dansau sărutările. Zumzetul ploii părea un acompaniament bun, poate chiar sursa dansului. Personajele se mișcau fără sus și jos și ochii Denisei se dilatau de parcă avea febră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu