Tot weekendul Victor se foi când pe o parte când pe alta. În cele din urmă se hotărî să se ridice în șezut, îndreptă spatele și încercă să consume acea negativitate, lentoarea care te trage înapoi. Se gândi la atitudine.
Vreo două zile se simțise ca peștele înțepat în barbă cu un cârlig.
I se bătea în piept un chiron de fier ruginit, de parcă ar fi fost vampir, dar nu era. Nici măcar unul energetic, deși peste tot un singur lucru îl interesa: o sclipire specială în ochii unui necunoscut. Nimeni prin preajmă.
Poate tu te cauți pe tine
și el a furat mireasa?
Nu ești sub piele ți-a spus. Prinsă între două oglinzi sau între două lamele ca-n Superman cu Cristopher Reeve te rostogolești necontrolat prin sânge de când ai fost expulzată (cineva a greșit?).
El nu se gândește la tine. Ești o prezență și atât. Dar o prezență care debutează cu lumina conștiinței.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu