Omul din compartiment

Într-un compartiment de tren din creierul meu mic, pe o banchetă stătea un domn cu aer modest, cu mustață, care repeta în sinea lui: viața e o guma de mestecat? Cât se mai poate întinde și, dacă faci baloane pocnesc?
Nu e nevoie de reciclator își spunea. Avea o pălărie de fetru neagră, cu boruri largi și de fiecare dată când cineva deschidea ușa compartimentului aștepta o palmă peste obraz. Indiferent de fenomenologia situației și personajelor, el își scotea respectuos pălăria și din pălăria neagră ieșea un iepuraș roșu. Omul meu costeliv cu ten măsliniu, cu ochi mari cafenii, cu pomeții supți, mesteca imperturbabil gumă de mestecat cu mentol și baloanele uneori i se lipeau de nas.