Strada mea

Strada mea e plină de cratere dar e o simplă stradă. În fiecare zi când balansez pe marginea gropilor mă gândesc la Sunset Boulevard. În depărtare e o sperietoare care seamănă cu un palmier. Deși merg încet copiii cu ghiozdan în spate mă privesc temător poate cred că eu am fuzionat cu mașina. Îi privesc cu afecțiune. Mă gândesc că mintea e un pilot automat, poate nu vor ști să aleagă, poate întrebările se vor sfârși și vor intra pe modul kamikaze de periferie.