sâmbătă, 27 martie 2021

Poem

Dacă tu mi-ai prinde obrajii cu amîndouă palmele și mi-ai da o sărutare, ca un dar, ce ar trebui să fac cu el?

Există un fel de înclinație, un fel de sfidare a viitorului, în care e de la sine înțeles că ți se oferă.

Și va veni o vreme când tu nu vei mai fi în preajmă. Vei fi acolo unde ești. Nu-mi voi aminti nimic, pentru că sărutul acela avea și o latură orbitoare.

Din tot ce nu s-a întâmplat va rămâne acest scurt poem, într-o seară de sâmbătă, în care ne-am plimbat, ca un ban de aur de la unul la altul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu