Polca

L-am visat pe Sadhguru într-o sală mare de vals. Eram doar noi și strălucirea candelabrelor, el se tot învârtea și-mi strecura adevăruri veninoase în urechi. Unele cuvinte gâdilau. Șuierau, sâsâiau, mă 
inundau adevărurile, capul meu plin dădea pe dinafară, în sala de dans sângele ajunsese, ca în Apocalipsa, până la glezne.

A fost un proces tehnologic care a durat ceva și, când eram înțepenit ca o balustradă de marmură iaca îl văd pe Sadhguru cum începe, în hainele lui ca niște șaluri puse la uscat, să prindă și mai multă  viață și să danseze.
Dansa o polcă, plin de curtoazie dar și de veselie. Nu eram doar noi.
Dansa cu femeile mele cele mai iubite. Mișcarea imita sistemul solar. Din când în când, iubitele mele pluteau. Poate a vrut să mă enerveze, dar n-a reușit.

Când m-am trezit, prima dată mi-am amintit, ca și cum aș fi avut o stare care trebuia savurată pe stomacul gol. Aveam în gură un gust de adânc de sânge.