Prima zi de primăvară

Victor rupse linia aurie a pachetului și cu mișcări calme scoase o țigare.
Era ora 11. O aprinse. Soarele era la o palmă deasupra cartierului, învelit cu o ceață subțire. Trase un fum și se întrebă:

De unde să știu ce-i întâmplător și ce nu? Nu am o părere formată dacă este un plan secret pentru viața mea.
Tatăl nostru se ocupă de drumul meu?
E gelos?
Îmi știe firele de păr din cap? Toate?
Cine mă iubește?
Nu știu ce-i iubirea, văd doar lucrurile îngrozitoare. Sunt și supărări cu care te trezești, cum e gravitația.
Câteva zile am fost fericit.
În dragoste sunt lanțuri? Hemoragia face parte din dragoste?
Legăturile dragostei sunt legăturile dragostei?

Sunt desigur lucruri pe care le știu - ăsta e un avantaj - îmi cunosc cu precizie doza de echilibru. Nu mă hrănesc cu mâncare nici cu competiție.

Ce mă diferențiază de alții se topește că o lumânare.
Sunt lucruri care au sens altele nu au. Sensul e o sămânță?
Soarele îmi desenează sufletul.
O zi cu soare e un adevăr incontestabil.
Am o casă zidită cu soare, număr fiecare zi însorită.
Am o casă zidită cu lut.
Prostii.
Trebuie să deschid magazinul.

Trase de ușa de aluminiu și sunară  clopoțeii chinezești.
Se anunța o zi bună. Poate lumea se va gândi să facă sex.