Cum percepi undeva, pe o stradă alternativă, sirena salvării,
Cum pare cerul printre gratiile colorate, știind, o secundă după alta, că fac parte din tine.
Așa se desfășoară acțiunea - sunt șoapte sau doar bătaia picamerelor.
La orizont zboară turme de elefanți.
Numele tău cheamă zorii și repară inimile tulburi, ca o naștere fără efect, de neconceput,
Ca o bob de nisip într-o scoică,
Ca o vulpe mirată de farurile camionului.
Numele tău e câmpia albastră și adevărul portocaliu al zăpezii.
Mă rog, chiar și cu o minte stricată, chiar și fără rugăciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu