Stau în pat çu un pistol într-o mână și cu alt pistol în cealaltă mână. Mâinile mele sunt diferite, dar pistoalele sunt la fel. Cu arătătorul ating trăgaciul ca în mudra cunoașterii. Undeva, deasupra capului, se atinge un echilibru în ceața ivorie. Înarmat cu acest echilibru pot privi fără nici o emoție chipul frumuseții deztrupate. Aș putea să trag, aș putea să o umilesc, să-i sorb lumina cu un singur glonț. Pistoalele sunt bune cu mine. Ori eu ori ea. Dar nu e așa. Suntem în echilibru. Fiecare avem un glonț ascuns de celălalt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu