De trei zile mă lupt cu virușii, nu știu cu cine mă lupt. Lupta în loc să mă întărească mă face să mă simt slăbit - cum ai sta pe un plan înclinat cu șosete din sintetic și te duci involuntar la vale.
Virușii fac niște reglări atât de fine că parcă umblă la încuietoarea seifului din inimă. Virușii chiar stau cu urechea pe inima mea.
Totuși ieri de dimineață m-am încurajat și am ieșit la o cafea la benzinărie. Acolo găsesc cafea și masă disponibilă înainte de 7. Apare un cetățean și îmi spune cu sete: gunoiule! Până să procesez chipul și informația m-a fulgerat că are dreptate. Și după ce m-a hărțuit câteva minute, eram siderat, i-am spus să se liniștească că nu mi-e frică de el și nici banii nu o să-i vadă. Un contact vechi de 6 ani - îi uitasem și fața - în care beneficiarul final nu a plătit lucrarea prestată de el. Eu adusesem materiale, de o sumă dublă față de cât credea că are el de luat și am pierdut plata acelor materiale din cauza lui. Dar dacă nu vrei să înțelegi, nu înțelegi. Beneficiarul i-a explicat să remedieze în prezența mea, etc și atunci el m-a găsit pe mine responsabil că eu i-am dat lucrarea. Asta e. I-am spus că lucrurile nu se rezolvă cu piciorul în ușă. Lucrul cel mai bun pentru mine a fost că m-a deranjat nesemnificativ.
Iar în pat iar frisoane. Am dropsuri la discreție. Sunt indicate. Am terminat 40.
Cât stau în pat mai frec telefonul pe fb: o să apară o carte: escrocherii financiare pentru începători. Ar trebui s-o citesc.
Cât stau în pat mă introspectez: mă gândesc de ce poate fi un om timid la 50 de ani? Poate din ignoranță, sau dintr-o încredere acută în viitor.
Cât mai stau cu virușii o să caut o carte de Eliade să simt ceva magic. Noaptea de Sânziene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu