Înot în propriul meu vis ca într-un balon de săpun.
Sunt un bolnav în pijamale care se plimbă prin față la mall.
Dar nu contează ce sunt. Nu contează că iau pumni în față. Am nimerit într-o cameră cu pești eviscerați, o cameră cu tavan de plastic. Oameni cu suflet de celofan foșnesc precum un hard disk. Precis și probabil estetic.
Astăzi am învățat despre nașterea din nou. Voi începe din nou începutul? Începutul e un botez, dar ce e un botez?
Apă și foc.
Interior și exterior. Gratii.
Mă plimb prin față la mall în chiloți tip boxeri, în carouri. În curând se dă startul la oferte. Polițiștii ne vor scoate intestinele și stomacul va fi analizat ca o probă criminalistică.
Focul arde încet, se combină cu apa.
În visul meu e o fâșie de carne care toarce ca un motan. Toate visurile pătrund în mine ca umezeala într-un nor alb umflat și piramidal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu