Omul e cariat și putred, chiar dacă se întinde în pat și așteaptă felcerul.
Cum poate un omsă se ofere pe sine? Ei bine, minte.
Îți dă un ochi de sticlă potrivit
pentru un tip de miopie,
un buchet de narcise,
sau un cuvânt special care
iese din peștera pieptului
ca o femeie ce intră pe
o stradă umbrită.
Și Tu, care ai fost legat,
cu creierul treaz, pe cruce, ai încercat să unești ceva cu altceva?
(ai reușit să iubești în timp
ce-ți mușcai pumnul)?
Cine a biciut caii desenați
pe brațele Tale?
Atunci când Te-ai rupt
înaintea spectatorilor de ce a fost
întuneric, cutremur și s-a sfâșiat catapteasma?
A fost semnul succesului? S-a combinat uleiul cu apa?
În fiecare zi mă gândesc la reducerea speranței de viață. Jonglez. În fiecare zi mă gândesc la Tine ca la un ou roșu.
Serios.
Mă gândesc că dacă se mai trage mult de inima mea o să crape si va apărea un ou roșu. Și încă n-am oferit nimic, nimănui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu