Sunt ore în care nu de poți decide ce iubești mai mult sunetul muzicii singurătatea sau sau faptul că ești posesorul unei oglinzi.
Orele în care muzica coboară ca un jazz pe chitară clasică nu au un sfârșit. Aceste ore dinaintea somnului îți pot aduce în suflet un trup de copil, o liniște unde singurătatea nu are nimic neîntreg.
Dacă în piept există o chitară trebuie să existe și o mână cu aparență plăpândă care să mângâie.
Poți face mudra aerului și să respiri ușor. Atât cât respiri mai trăiești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu