Primul meu sărut

Melodia de la radio presupun că se numește primul meu sărut,
Dar să cânti despre asta, în reluare ca acțiune, e ca și cum ai vrea să muști dar nu poți, pentru că ai mască.
Muzica asta lascivă e mai obosită ca mine, dar a picat la țanc, știți, eu mă gândeam la prima mea crimă. Criminalul se întoarce la locul faptei.
Prima mea crimă a fost un caleidoscop de fapte mărunte urmate de o uriașă rușine. Ascuns după un dulap lăcuit sau după vreun tufiș înverzit devoram adevăratul regret ca pe o doză de adrenalină. Privită în relanti sau tot în reluare, prima mea crimă a fost de fapt adevaratul meu sărut, a sunat în inima mea ca un clopot care acoperă universul.
E singurul lucru care mi-a spus ce-i de făcut. Ceva mai groaznic decât fantoma libertății.
Nu mai urla, nu mai scrie, nu-ți da foc în piața Universității.
Nu se va clătina nimic.

Primul meu sărut e îngropat cu soldatul necunoscut.
Singurul lucru care cântărește mai mult decât libertatea este să te vindeci pe tine, spuse sfântul și înghiți în sec.