Boxerul

Ea cânta la operă și operetă era soprană alto, când vocea ei urca spre tavan mi se încleștau dinții, mi se umfla vena.
Tata mi-a spus ce vrei să te faci? Ai de ales: profesor sau inginer?
Atunci am încleștat prima oară dinții,  i-am zis răspicat: campion mondial la box!
Un an am lucrat la abatorul din Costești, eram toreador. Înfingeam tepușele cu o precizie microscopică - dacă mă făceam doctor - dar tata a murit repede.
Mă plimbam pe stradă și mi se umfla vena până la urmă am mers la construcții.
Acolo am învățat cum se scurg zilele. Am băut alcool de 97 și am văzut dealurile cum pleacă.
Nicoleta are o fustă verde, evazată, cu dungi verticale și râde în poza la care mă uit pe telefon.
Pot să mișc lucrurile cu chiul meu dar mi umflă iar vena.
Atunci când ea nu cântă are o voce vrăjită, de multe ori nu înțelegeam nimic. Îmi plăcea să o privesc cum vorbește. Îmi încărca bateriile.
Mai am un meci ca să ajung campion mondial. Cu antrenorul Delta Force.  Am ficatu' șnitel. Am șase elevi. Trei în București, trei la Oradea. Stau pe malul lacului și mă gândesc la ea.
Lumea ei nu era lumea mea.
Poate am speriat-o, poate entuziasmul meu e o șenilă, așa ar fi spus Dan.
Beau o bere, lacul e mai frumos pe întuneric.