Orașul

Mă plimb prin oraș pe urma sufletului. Dar orașul este un melc?
Pentru mine oamenii, animalele, zidurile sunt tot aia.
Copiii doar sunt puțin altfel, par niște ciclopi cu un singur ochi.
Unii posedă un zâmbet legat - ca un balon - de inimă.
Orașul e o caracatiță cu mâini și picioare, (?) totuși o persoană, emotivă și împrăștiată.
Noaptea orașul priveste la noi și toate ferestrele zboară. Dau din aripi. E tot așa cum ora diferă, dar momentul nu.
Pentru oraș, fericirea are formă de munte.
Pentru mine, e un firicel de apă.